Cumpar/Vand/Schimb

Cumpar:

  1. Trilogia Fifty Shades of Grey de E L James
  2. Orice “Poveste” din perioada nazista, asemanatoare cu Hotul de carti sau Baiatul in pijamale dungate
  3. Cimitirul, Telespan

Vand/Schimb

  1. Privilegiul, Zoey Dean – 5 lei (usor uzata)
  2. Hollywoodul e ca un liceu de fite, Zoey Dean – 5 lei (noua)
  3. Absolut stralucitoare, Cinzia Felicetti – 5 lei (cartea e noua cu exceptia a catorva pagini in care s-au facut insemne la pasaje)
  4. Dune 1, Frank Herbert – 8 lei (noua)
  5. Desenul din covor, Henry James – 5 lei (noua)
  6. Calatorie, calatorii – Laurent Graff – 5 lei (noua)
  7. Volumele 7, 8, 9, 10, 12 Gossip Girl (noi desfacute din tipla ieri, cu bon fiscal) – 10lei/buc (prinse la reduceri)
  8. Micutele Mincinoase, Sara Shepard vol 1, 2, 3, 4(Secretele) – (noi) – 8lei/buc
  9. Intalnire Tarzie, Nicolae Velea – 8 lei (noua)
  10. Modista, Andrea Vitali –  10 lei (noua)
  11. Cuibul de vipere * Genitrix, Francois Mauriac – 10 lei, (noua)
  12. Lapte de mama, Edward St. Aubyn – 8 lei
  13. Sunt copilul amantei, A.M. Homes – 8 lei

Cele care sunt *noi chiar nu le-am deschis mai mult decat sa citesc prima pagina si e pacat ca am multe pe care se pune praful

Si mai am cateva carti care stau degeaba si pe care nu le-am citit dar inca oscilez, adica sa le citesc sau sa renunt direct la ele…

 

Published in: on 15 May, 2014 at 13:14  Leave a Comment  
Tags: ,

Trilogia Fifty Shades of Grey de E L James

Recunosc ca nu eram o cititoare inraita insa de fiecare data cand gaseam cate o carte care suna bine o luam, dar nu neaparat o si terminam de citit (daca nu imi acapareaza atentia in primele 5 pagini renunt usor)… vorbind de carti din una in alta o prietena imi spune ca, asa zapacita cum sunt, ar trebui sa citesc Trilogia Fifty Shades of Grey de E L James si mi-a dat-o in format electronic.. si de atunci nu a mai existat nimic in jurul meu, am citit 2 saptamani neincetat, nici de Paste nu am lasat tableta din mana, mintea mea bolnava, in gandul ei, forjand rotitele la maxim.

Recenzie nu o sa stau sa fac, spun doar ca seria mi-a redeschis apetitul pentru citit si, chiar daca suna “bolnav”, e atat de bine scrisa incat e mai palpitanta decat un film porno. 🙂

Dupa ce am terminat de citit m-am apucat de cumparat carti, defapt am primit Hotul de carti( pe care ma chinui sa o citesc de o luna, pentru ca am fost atat de neinspirata sa vad intai filmul si deja stiu cam ce se intampla in carte) si intr-o luna mi-am cumparat deja 24 de carti.

Ideea e urmatoarea, chiar daca am citit seria as dori sa o am si pe raft, deci daca cineva ar vrea sa o vanda putin mai ieftin decat in Librarii (aprox. 150lei) as fi bucuroasa sa o cumpar.

 

 

Published in: on 15 May, 2014 at 12:59  Leave a Comment  

Long time..no see..

Scumpa la vedere si cu toate astea ..imi mai aduc aminte de prima dragoste.

Vin cu ganduri pasnice pentru ca imi e mila sa fac alt blog,  o sa reincep sa scriu aici intr-o sectiune separata – pentru ca vad ca se poarta, insa nu am rabdare sa caut pe gugaleanu, asa ca sper sa fiu eu contactata – sa citesti carti si sa faci recenzii, sa faci schimburi de carti sau sa cumperi. Si culmea, vorbeam acum 2 zile cu mama ca am carti pe care le-am citit si nu sunt asa importante pentru mine ca sa le mai tin si le-as da la anticariat sau oriunde doar sa mai fie citite.

O sa postez usor usor carti de schimb/vandut…si carti pe care mi le-as dori..cu toate ca am facut prostia in ultima luna sa cumpar 23 de carti + una primita si o sa dureze ceva pana o sa le citesc pe toate.

Published in: on 15 May, 2014 at 11:49  Leave a Comment  

Douazeci si ceva – Iain Hollingshead

Acum fix o luna… la aceiasi ora lumea mea se naruia si nimic nu mai era la fel.. O sa fie un fel de altfel dar intelesul e acelasi…De aproape un an ma chinuiam sa citesc o carte…citeam cateva pagini in metrou cand imi aduceam aminte, si de fiecare data cand citeam ceva parca se potrivea si la mine…De data asta in tren, in drum spre casa, epuizata si fara chef de privit apusul deschid cartea…

Jack, aflat intr-o calatorie de cunoastere pe sine in America de Sud isi anunta stupefiat prietenii de acasa ca primise un mail ciudat de la mama lui cum ca tatal lui, murise. – Aici ma opresc, inchid cartea si plang..

Ajunsa acasa printre alte milioane de alergaturi deschid a 2a zi cartea… Jack ajuns si el acasa dupa un drum lung, ramane incremenit in fata casei unde nu il mai astepta decat mama si cainele…Afla ca murise de cancer, insa nu suferise aproape deloc din cauza bolii totul fiind brusc si pe neasteptate. Si iar inchid cartea..

Intr-un alt pasaj Jack spune: “Ma uit la ea si o vad pe femeia care s-a indragostit de el acum treizeci de ani… Dar ea a ales sa il iubeasca…S-a casatorit cu el. I-a facut copii. Oricate senzatii sfasietoare am eu acum, la ea probabil sunt de un milion de ori mai multe. Eu nu voi avea niciodata un alt tata, dar sper ca ma voi indragosti, voi gasi o sotie si voi avea familia mea. Dar pentru ea nu mai exista nimic. Decat cei doi fii ai ei. Tatal meu a murit. Dragostea mamei mele s-a incheiat. Moartea i-a despartit.”

Nu pot avea cuvintele mele pentru ca inca nu mi le gasesc, cum inca nu gasesc nimic sa inteleg. Oricat mi s-ar spune ca “Te inteleg” nu e asa.  Absolut nimeni nu stie ca, inauntrul fetei tampite care vreau sa par, defapt totul e in negru si in ceata si doar incerc sa par in regula cand defapt nu sunt.. Absolut nimeni nu stie cum e, decat daca, din pacate, a trecut prin aceeasi intamplare. Si nu doresc la nimeni, e o ceata continua si de neinteles..

Published in: on 29 March, 2012 at 12:15  Leave a Comment  

..

Viata iti ofera si bune si rele doar ca trebuie sa faci un mic efort sa stii ce sa alegi !
Este bine de ştiut când anume se termină o etapă din viaţă. Dacă insişti a te menţine în ea dincolo
de timpul rezonabil, îţi vei pierde bucuria şi simţul a ceea ce se află în afara ei. Închide cicluri, sau
uşi, sau capitole. Important este să le poţi închide şi să laşi în urmă momente ale vieţii, momentele
care se încheie.
Ţi-ai terminat munca?
Ţi s-a încheiat o relaţie?
Nu mai locuieşti în acea casă?
Poţi petrece mult timp din prezentul tău, scufundîndu-te în “de ce”-uri, în a revedea caseta şi a
încerca să înţelegi cum şi pentru ce motiv se întâmplară cutare şi cutare lucruri. Dar te vei
consuma degeaba şi la nesfârşit, căci în viaţă, tu, eu, prietenii, fiii, fraţii tăi, noi toţi, ne îndreptăm
inevitabil către a închide capitole, către a da pagina, a termina etape sau momente din viaţă, şi de
a merge înainte. Nu ne putem afla în prezent, ducînd dorul trecutului. Nici măcar întrebându-ne “de
ce”.
Ceea ce s-a întîmplat, s-a întâmplat, şi trebuie să te eliberezi, să te desprinzi de trecut. Faptele
trec, şi trebuie lăsate să treacă! Schimbările externe pot simboliza procese interioare de evoluţie. A
uita, a se desprinde, a se avânta. În viaţă, nimeni nu joacă cu cărţile însemnate, aşa că ai de
învăţat cum să pierzi şi cum să cîştigi. Trebuie să ne eliberăm, să dăm pagina şi să trăim numai cu
ceea ce ne oferă prezentul. Trecutul a trecut. Nu aştepta să ţi-l dea nimeni înapoi, nu te aştepta să
te recunoască nimeni, nu aştepta ca, vreodată, cineva să-şi dea seama cine ai fost. Lasă deoparte
resentimentul. Repetarea cu încăpăţânare a “filmului tău personal” îţi va face rău sufletului şi
minţii, şi te va învenina şi amărî. Viaţa nu se află decât înainte, niciodată înapoi.
Dacă treci prin viaţă lăsînd “uşi deschise” pentru orice eventualitate, niciodată nu te vei putea
desprinde de trecut, nici nu vei trăi ziua de astăzi cu mulţumire. Iubiri sau prietenii pe care nu ţi le
scoţi din suflet? Posibilităţi de a te întoarce? La ce? Nevoie de explicaţii? Cuvinte nerostite? Tăceri
care au invadat cuvintele? Dacă le poţi înfrunta chiar acum, FA-O. Dacă nu, lasă-le să se ducă,
închide capitolele! Spune-ţi ţie însuţi că nu le mai vrei înapoi. Dar nu din mândrie sau orgoliu, ci
pentru că TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inimă, din acea încăpere, din acea casă, din
acel birou. Tu însuţi nu mai eşti cel de acum două zile, sau trei luni, sau un an. Prin urmare, nu
există nimic către care să te întorci. Închide uşa, dă pagina. Nici tu nu vei fi acelaşi, nici mediul la
care te întorci nu va fi acelaşi, căci nimic nu rămâne imobil sau static în viaţă. Pentru sănătatea ta
mintală şi sufletească, desprinde-te de ceea ce nu se mai regăseşte în viaţa ta.
Adu-ţi aminte că nimeni şi nimic nu este indispensabil. Nici o persoană, nici un loc, nici o muncă.
Nimic nu este vital pentru a trăi, pentru că atunci cînd ai venit pe lume, ai venit singur. Este,
aşadar, obişnuit să trăieşti cu tine însuţi, şi este o îndatorire personală să înveţi să trăieşti singur,
fără acea apropiere umană sau fizică, de care îţi vine atît de greu să te desparţi astăzi.
A se desprinde este un proces de învăţare care, din punct de vedere uman, se poate realiza. Adu-ţi
aminte, nimic şi nimeni nu sunt indispensabili. Este numai obicei, rutină, nevoie. Deci, închide,
încheie, curăţă, aruncă, oxigenează, desprinde-te, scutură-te, eliberează-te.
Sunt multe cuvinte care înseamnă sănătate mintală, şi oricare vei alege, te va ajuta să mergi
înainte în linişte. Asta e viata !

Cicluri – Paulo Coelho

nimeni nu cred ca poate scrie mai frumos de atat.

Published in: on 26 February, 2010 at 19:20  Leave a Comment  

Azi sunt generoasa…

pentru cei ce inca mai citesc…:)
Alchimistul – Paulo Coelho aici
Veronika se hotaraste sa moara – Paulo Coelho aici
Oscar si tanti roz – Eric Emmanuel Schmitt aici
sincer carti care merita citite:)

Published in: on 30 March, 2009 at 22:48  Comments (1)  
Tags:

Unde`s aia de la Guiness Book ca inca nu`i vad la usa?!

da deci unde`s?:-w… eu ii astept cu nerabdare…cum isi asteapta un copil cadourile de Craciun…
Si ii astept pentru ca am un mare record… 3 carti citite intr`un weekend:”>…adica in cativa ani daca am citit 3 carti cap coada si alea insirate in nu stiu cate saptamani si acum deodata …
Bun ii mai astept cu usa deschisa si gogosi pe masa pana maine… daca nu vin ei dupa mine ma duc eu dupa ei:)) .. Promit!

Published in: on 29 March, 2009 at 22:27  Leave a Comment  

Deci…

….m`am ticnit…dar in bine…
de cand mi`a picat pe mana pc`ul… si apoi netul … am uitat cum e sa citesti o carte…
in ultimii 3 ani am cam 3 carti citite…fara sa exagerez…una am citit`o din placere( Oscar si Tanti Roz – Eric Emmanuel Schmitt)iar celelalte 2 care mi`au trebuit la scoala…(Romica si Julita, Maitreyi)… eh si acu` vreo saptamana iubita mea colega de banca mi`a zis “-fata am citit o carte super de Paulo Coelho…- Veronika se hotaraste sa moara…. si eu draguta…- bravo… ma bucur….”…eh si vreo 2 3 zile mi`a tot povestit ca e o carte psihologica,ca e super si ca merita citita… si am luat`o in sfarsit de gura ei mai mult… dupa net(sa traiesti nenea netule… esti si tu bun de ceva uneori)… si ieri am citito(cam in 4 ore…cu pauze ca mai oboseau bilutsele astea 2 cacanii din cap)…si dupa ce am terminato imi tot venea in cap o fraza..:”vreau sa rămân
nebună, să-mi trăiesc viaţa aşa cum visez, nu
cum doresc ceilalţi.” …fraza care ma facut sa imi aduc aminte ca in ultimul timp unele persoane… imi tot spuneau ca ar trebui: sa ma port ca o domnisoara, sa nu mai vorbesc urat cu cine merita, sa nu ma mai port ca un copil.. si in general chestiute de genul… eh si m`am framantat vreo 5 minunte si dupa mi`am pus intrebarile: de ce sa ma schimb pana la urma? de ce sa fiu ceea ce nu`mi doresc sa fiu doar pentru a placea unor persoane?de ce sa ma schimb daca nu primesc nimic convenabil in loc?…mi`am dat seama ca nu are deloc rost sa schimb ceva la mine…
E interesant sa vezi ce putere poate avea o carte asupra ta…si chiar mi`a placut felul in care scrie Paulo Coelho … acum ma pun sa citesc si Alchimistul….si sper sa fie la fel de frumoasa cartea…

Published in: on 28 March, 2009 at 21:32  Leave a Comment  

Despre Doamne Doamne..

Un mic mare fragment din “Veronika se hotaraste sa moara” de Paulo Coelho… ceea ce citesc acum…
Păcat că Allah, Iehova, Dumnezeu — nu contează cum îl numim — nu a trăit în lumea de azi. Căci dacă ar fi făcut-o, am fi fost cu toţii încă în Paradis, în timp ce El s-ar afla aici, răspunzând la recursuri, apeluri, cereri, comisii rogatorii, mandate de aducere, verdicte preliminare, şi ar trebui să-şi explice în nenumărate audienţe decizia de a-i expulza din Paradis pe Adam şi pe Eva doar pentru încălcarea unei legi arbitrare, fără nici un fundament juridic: să nu mănânce fructe din pomul cunoştinţei binelui şi al răului. Dacă El n-ar fi vrut să se întâmple una ca asta, de ce a plasat pomul cu pricina în mijlocul Grădinii, şi nu în afara zidurilor Paradisului? Dacă ar fi fost chemată să apere cuplul, Mari l-ar acuza cu siguranţă pe Dumnezeu de „neglijenţă administrativă”, deoarece, în afara faptului de a fi plasat pomul într-un loc eronat, nu l-a încercuit cu afişe, cu bariere, omiţând să ia măsurile minime de siguranţă şi expunându-i pericolului pe trecători. Mari îl putea acuza şi de „instigare la crimă”: le-a atras atenţia lui Adam şi Evei asupra locului exact unde se afla pomul. Dacă n-ar fi spus nimic, generaţii după generaţii s-ar fi perindat pe Pământul acesta fără ca nimeni să manifeste vreun interes pentru fructul oprit, căci pomul s-ar fi găsit într-o pădure plină de pomi asemănători, dar fără nici o valoare specifică. Dumnezeu însă nu procedase aşa. Dimpotrivă, dădu legea şi găsi o cale de a convinge pe cineva so încalce, ca să poată inventa Pedeapsa. Ştia că Adam şi Eva au să se plictisească până la urmă de atâta perfecţiune şi, mai curând sau mai târziu, aveau să-l pună răbdarea la încercare. Rămase la pândă acolo, fiindcă poate şi El, Dumnezeul Atotputernic, se plictisise de funcţionarea perfectă a lucrurilor: dacă Eva n-ar fi mâncat mărul, ce lucru interesant s-ar mai fi putut întâmpla în următoarele miliarde de ani? Nimic. Când legea a fost încălcată, Dumnezeu sau Judecătorul Atotputernic a mai simulat şi o urmărire, ca şi cum n-ar fi cunoscut toate ascunzişurile posibile. Cu îngerii privind peste tot şi savurând distracţia (şi viaţa lor trebuie să fi fost foarte plicticoasă, de când Lucifer părăsise Cerul), El
începu să umble. Mari îşi imagina ce scenă frumoasă dintr-un film de suspans ar oferi acel episod biblic: paşii lui Dumnezeu, privirile speriate
pe care le schimbau între ei cei doi, picioarele care se opreau brusc în dreptul ascunzişului. „Adame, unde eşti?”, întrebase Domnul.
„Am auzit glasul tău în rai şi m-am temut, că eu sunt gol, şi m-am ascuns”, răspunsese Adam, fără a şti că, plecând de la afirmaţia asta, îşi recunoscuse acuzaţia de crimă. Gata. Printr-un simplu truc, lăsând să se creadă că nu ştia unde era Adam şi nici de ce fugise, Dumnezeu obţinuse ceea ce voia. Chiar şi aşa, ca să nu lase nici o îndoială asistenţei angelice care urmărea cu atenţie scena respectivă, El se hotărâ să meargă şi mai departe. „Cine ţi-a spus că eşti gol?”, zisese Dumnezeu, ştiind că întrebarea nu avea decât un răspuns posibil: pentru că am mâncat din pomul care-mi îngăduie să înţeleg asta. Cu acea întrebare, Dumnezeu le-a demonstrat îngerilor că era drept şi osândea cuplul întemeinduse pe toate probele existente. Mai departe, nu mai conta să afle dacă vina îi aparţinea femeii, nici ca ei să se roage de iertare; Dumnezeu avea nevoie de un exemplu, aşa încât nici o altă fiinţă — pământeană sau cerească — să nu mai cuteze vreodată să se opună hotărârilor Sale. Dumnezeu expulză perechea, copiii lor plătiră până la urmă şi ei pentru crimă (aşa cum se întâmplă până astăzi cu copiii criminalilor) şi sistemul juridic a fost inventat: legea, încălcarea legii (logică sau absurdă, nu avea nici o importanţă), judecata (în care cel mai experimentat îl învinge totdeauna pe cel naiv) şi pedeapsa. Cum întreaga umanitate fusese condamnată fără drept de apel, fiinţele umane se hotărâseră să-şi creeze mecanisme de apărare, în eventualitatea că Dumnezeu s-ar decide iarăşi să-şi manifeste puterea arbitrară. Dar, în decursul mileniilor de studii, oamenii au inventat atâtea instrumente juridice, încât s-a mers prea departe, şi acum Justiţia este un hăţiş de clauze, jurisprudenţe, texte contradictorii, încât nimeni nu mai reuşeşte să priceapă ceva. În asemenea măsură, încât, atunci când Dumnezeu s-a hotărât să schimbe planul şi să-L trimită pe Fiul Său ca să mântuiască lumea, ce s-a întâmplat? A căzut în plasele Justiţiei pe care o născocise El însuşi. Hăţişul legilor produse până la urmă atâta confuzie, încât Fiul a sfârşit răstignit pe o cruce. N-a fost un proces simplu: de la Anna la Caiafa, de la preoţi la Pilat, care a susţinut că nu are legi suficiente după Codul Roman. De la Pilat la Irod, care, la rândul său, a susţinut că legea iudaică nu permitea condamnarea la moarte. De la Irod iarăşi
la Pilat, care a mai încercat un apel, oferind publicului o înţelegere juridică: l-a biciuit şi le-a arătat rănile lui, dar n-a mers.
Aşa cum fac procurorii moderni, Pilat s-a decis să se salveze pe spezele condamnatului: s-a oferit să-l dea pe Baraba în schimbul lui Isus, ştiind că Justiţia, ajunsă aici, se transformase într-un mare
spectacol în care e nevoie de un final apoteotic, şi anume moartea unui osândit. În cele din urmă, Pilat s-a folosit de articolul care-i acorda judecătorului, iar nu celui care era judecat, beneficiul îndoielii: s-a spălat pe mâini, ceea ce vrea să zică „nici da, nici nu”. Era mai mult
un artificiu menit să salveze sistemul juridic roman, fără a altera bunele relaţii cu magistraţii locali, şi chiar putând transfera greutatea deciziei către popor, în caz că acea sentinţă ar fi creat probleme, procedând ca şi cum vreun inspector din capitala Imperiului ar fi venit în persoană să constate ce se întâmplase.

Published in: on 27 March, 2009 at 20:53  Leave a Comment