5…

Dragule…acum vreo 5 ani ai prins viata, de 2 ani de cand mi-am pierdut cuvintele ai ramas in paragina…imi e dor sa pierd ore cu tine scriind si iar stergand randuri.. trosnind tastele in goana de a-ti spune ce simt.. cu toate astea ma opreste ceva… e cheful sau poate ca teama, e greu sa imi dau seama….dar sa stii ca nu te-am uitat!

P.Sss. Tampitul meu drag in 3 zile faci 5 ani(m-am documentat acum 2 secunde)… dar am zis sa ma asortez cu ziua de rahatel de afara..inconfundabila stupida pe care si Google s-a sinchisit sa o promoveze.

XoXo, love you baby!

Advertisements
Published in: on 14 February, 2014 at 02:07  Leave a Comment  

Motiv?!

E 2:03 a.m. – cand ma apuc sa aberez.

Nu am mai scris de mult timp, prea mult timp.

Pentru o luna am ajuns iar in puf la mama, unde am dat de civilizatie pe partea de televizor, mancare calda de la aragaz, cada si spatiu cat cuprinde dar in acelasi timp am revenit in orasul fantoma (poate par pretentioasa venita de la inspe mii de cluburi si figuri dar nu e asa, aici chiar e totul mort si stie toata lumea asta), acum sunt si tintita la pat ca m-am obisnuit cu 40 de grade la capitala iar aici seara cand ies sunt 16 asa ca m-a pocnit o mica raceala. La pat cum sunt stau cu ochii aruncati in televizor, si de ce m-am apucat sa scriu acum, pentru ca am deschis blogul si m-am uitat la fix a doua mea postare unde faceam de ras televiziunea in 2009 asa ca m-am gandit sa o fac si acum.

Am suspinat 1 an dupa televizor, pe unde prindeam ma lipeam de el ca aia mici de dulciuri sau desene, ma uitam la orice dar cand imi cadea telecomanda in mana mai mult pe History si TLC (la porcarii de emisiuni fata de ce e pe restul programelor).

Zilele astea, e putin spus s-au fortat emisiunile cu moartea baiatului si eutanasierea cainilor, nu, au abuzat ca niste nenorociti ce sunt de cazul asta si l-au intors pe toate partile, de altfel cum fac mereu cu orice caz, “intervieveaza” persoane, terfelesc, mituiesc.

Nu mai inteleg nimic, adica dupa asta suspin?! Dupa niste emisiuni care nu cauta solutii ci doar dau oameni cap in cap pentru rating? Pai inseamna ca nu am pierdut nimic 1 an fara tv mai mult am castigat.

Si apropo de caini, incep prin a spune ca habar nu am ce scot pe gura – eu. Am avut, am si imi doresc caini. Mi-s mai mult decat dragi. Dar serios cu maidanezii in haita e altceva. E prea mult. E frica, e ura – recunosc, urasc maidanezii. Aici in oras sunt, si chiar nu mananc masline aproximativ 1000 de caini, adusi abuziv noaptea de dube, fara numar de inmatriculare, constant. Sunt haite de 10-15 caini pe la toate blocurile. Acum nu i-au in considerare haitele de 5-6 caini care erau in fata blocului de cand eram pusti cu “trânsa în ţărână”, pentru ca aia ne stiau si chiar daca noaptea ne latrau pe la colturi cand ii strigai pe nume se potoleau sau sareau doar la picioarele tiganilor. Nu, ma refer la astia fara nume, cu ranjetul de atac tot timpul de care am ajuns sa imi fie frica. Ies cu teama din scara zi si noapte (escortata ca altfel refuz sa ies). Merg pe strada tremurand si uitandu-ma in stanga si in dreapta sa nu cumva sa imi sara unul in fata si apoi mai multi. Si asta nu e treaba de 2 saptamani de cand cu cazul mediatizat, nu, e de 1 an sau 2 de cand s-au inmultit mai ceva ca ciupercile dupa ploaie. De cand au inceput sa fie in parc mai multi caini decat copii, ceea ce e un lucru alarmant cred eu mai ales pentru parinti.

Si acum sa explic de ce nu stiu ce vorbesc, pentru ca atunci cand s-a pus vorba eutanasierii am zis ca votez, ba mai urat mi-am luat pistol cu bile chipurile sa ma apar de ei. Chiar si cu toata teama si ura de mai sus nu ma lasa inima, mai ales dupa ce am vazut imagini cu caini otraviti sau batuti pana la moarte. Nu sunt laşă, e doar milă.

Trebuie sa existe si alte solutii. Chiar daca privind din alt punct de vedere ne omoram intre noi, ucidem animale sa le mancam, otravim tot ce e in jur. Una e sa omori *n caini ca sunt violenti si una e sa omori 100.000 de caini ca si cum ai taia 100.000 de porci pentru Craciun sa aiba tot Bucurestiul ce manca.

Nu toata lumea e de acord, stiu, e normal. Se vor mai face miting-uri si pro si contra. Se va aplana totul dupa o vreme, scurta, si problemele vor reaparea. Pentru ca suntem niste tampiti. Niste sugative, care trag totul pentru patratica proprie.

Si am aberat o ora, de nesomn, de nevoie, de dor, din prostie si gata.

Concluzia: Daca, nu cred ca trebuie sa zic din pacate, se ajunge la eutanasiere in masa macar sa includem in masa aia si tiganii. Ar fi un fel de Auschwitz complet. Pentru tigani sunt pro oricand, chiar daca pare ca am aberat in van tot ce e mai sus.

P.S. Acum aud vreo 10 latrand pe strada, printre care e o catea cu picioarele din spate rupte, se taraie vai de ea.

Published in: on 12 September, 2013 at 02:58  Comments (2)  

Nopti fara somn..

Si multe cuvinte nescrise.. poate de teama sau poate pentru ca nu mai e acelasi om care scria inainte.. Nu imi mai gasesc cuvintele ..si iar se asterne praful pe aici.. dar pana nu ma regasesc, lucru cam greu de realizat, nu cred ca mai sunt in stare sa scriu despre ceva cu interes..

Gasit in draft de pe 18.09.2012…

Acum imi inteleg “stopul” asta in a mai scrie…

Published in: on 20 July, 2013 at 00:21  Leave a Comment  

out shopping

out shopping

out shopping by simonaiordache featuring bright jewelry

out shopping

out shopping

out shopping by simonaiordache featuring bright jewelry

Cinste Eroilor Neamului!!!

Bre să o mai dăm şi pe istorie… Acum 95 de ani pe locurile astea, unde acum se bate bine cu o populară, se vărsa sânge mult… Mii de soldaţi români, ruşi dar şi nemţi şi-au dat sufletul ca “Pe aici să nu se treacă!”.. În continuare osemintele lor sunt în interiorul Mausoleului, monument ridicat în cinstea lor care astăzi, teoretic, îşi redeschide porţile după ce a fost în ultimii ani închis pentru renovări.

Astazi, 06.08 Oraşul Mărăşeşti cinsteşte eroismul lor.

Ansamblul Ţara Vrancei m-a uimit cu un cântec în cinstea Soldatului Necunoscut.

Soldatul necunoscut este un erou ales de un copil, rămas în timpul războiului orfan de tată, dintr-un număr de 10 sicrie (toate având soldaţi necunoscuţi) în faţa căruia a îngenunchiat şi a spus: “Acesta este tatăl meu!”.

Restul sicrielor au fost aşezate în interiorul Mausoleului iar cel ales a avut, până nu demult, loc în faţa Mausoleului iar mai apoi a fost mutat in Parcul Carol din Bucureşti.

Alegerea Soldatului Necunoscut

Published in: on 6 August, 2012 at 19:58  Comments (1)  

Trece vremea…

In curatenia noastra am dat peste magnetofonul tatei… de care mama stia ca e stricat de ceva vreme dar avea benzi in el asa ca incapatanarea mea l-a bagat in priza.. Si a inceput intai sa scartaie apoi sa cante. El era innebunit dupa el, cand eram mica inregistra pe benzi tot ce putea..  Peste 4 zile se fac 5 luni dar totodata si 60 de ani, pe care o sa ii implineasca doar fratesu geaman(care nu ii seamana nici macar putin)..  Asa ca, in memoria lui, magnetofonul inca ne incanta printre lacrimi.. Si tot el imi va canta valsul de pe o banda la nunta! Promit!


Bryan Adams – Everything i do…

 

Published in: on 25 July, 2012 at 19:08  Comments (1)  

Go & have fun…

Go & have fun...

Go & have fun… by simonaiordache featuring platinum jewelry
Published in: on 25 July, 2012 at 04:45  Leave a Comment  
Tags: , , , ,

Dance all night long!

Dance all night long!

Dance all night long! by simonaiordache featuring slingback heels
Published in: on 25 July, 2012 at 04:29  Leave a Comment  
Tags: , , , ,

Relax…this way..

Relax...this way..

Relax…this way.. by simonaiordache featuring a lace blouse
Published in: on 25 July, 2012 at 04:12  Leave a Comment  
Tags: , , , , , ,

Beach Time, B*tch!

Beach Time, B*tch!

Beach Time, B*tch! by simonaiordache featuring bandeau bikinis
Published in: on 25 July, 2012 at 03:54  Leave a Comment  
Tags: , , , ,

Nebula Night!

Nebula Night!

Nebula Night! by simonaiordache featuring v neck shirts
Published in: on 24 July, 2012 at 22:23  Leave a Comment  
Tags: , , , , , ,

...

by simonaiordache featuring a pleated skirt

Summer time!

Summer time!

Summer time! by simonaiordache featuring alkemie jewelry
Published in: on 24 July, 2012 at 18:54  Leave a Comment  
Tags: , , , , ,

Summer time…& no free time:))

Am ajuns si eu in sfarsit dupa 1 luna in rand cu lumea si am net.. dar degeaba am daca nu prea mai e timp. Am convins-o pe scumpi sa ne apucam singurele singurici de pimp`uit casa si incetul cu incetul mutam mobila, varuim, punem tapet si iese bine.. doar ca oboseala isi spune cuvantul in fiecare seara…

Printre altele The Big Wedding happened..si happened cu lacrimi, sughituri, picioruse prin burtici de mamici si emotii de parca noi ne maritam. Adevarul e ca asa iti mai dai seama cum trece timpul si o data cu el ne maturizam si noi (ca sa nu zic ca imbatranim).. Bine, pana cand o sa ajungem si noi, burlacitele, asa ca ele maritate si cu burtici mai dureaza.. insa toate la timpul lor…

Published in: on 24 July, 2012 at 18:12  Comments (1)  

Flying swallows..

Flying swallows..
Flying swallows.. by simonaiordache featuring high heels

Aztec day..

Aztec day..

Aztec day.. by simonaiordache featuring a patchwork tote
Published in: on 8 July, 2012 at 14:04  Leave a Comment  
Tags: , , , , , ,

Lollipop inspiration…(Antonio fa caldo!:)))

Lollipop inspiration...(Antonio fa caldo!:)))

Lollipop inspiration…(Antonio fa caldo!:))) by simonaiordache featuring charlotte russe shoes
Published in: on 8 July, 2012 at 14:00  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Poppies

Poppies

Poppies by simonaiordache featuring flower earrings

Moment de respiro..

Daca am inceput bagajele de 2 zile bineinteles ca acum prind si un astfel de moment… Urmat de clipe de nostalgie…

Nu am fost/sunt fiica perfecta, multi stiu asta, dar in ultimii 2 ani, dupa “emigrare”, cand eram pe picior de plecare, plecam ACASA… (si cu toate ca nu am fost “the sweet perfect family” ideea de acasa se forma in jurul Mamei-Tatei-Fratelui). Acum in ultima vreme, si poate pentru unii suna a egoism, ma duc la.. Mama…(+ bibic) si cand ma gandesc doar la formatul asta mi se pare cel mai trist lucru posibil dar in acelasi timp ma agat de faptul ca inca ma mai asteapta o persoana acolo. Dar mai sunt si zile cand fara sa vreau( pentru ca eu inca nu realizez) zic: “….ai mei”, “A da si tata face…facea… asa.”

Nu e usor, deloc, nici pentru cel mai rece si nenorocit om de pe pamant.. oricat ai nega si te-ai bate cu pumnii in piept .. in momentele TuCuTine iti vine sa urli incercand sa intelegi ce ti-a luat timpul de langa tine..

Deci.. imi termin bagajele..si maine ajung la .. la Ea.. care ma asteapta in prag cu bratele deschise si sufletul plin de ofuri, si stiu ca sunt o nenorocita, dar incerc macar pe ea sa o ascult ca sa nu regret si mai mult timpul pierdut.

Published in: on 22 June, 2012 at 20:31  Leave a Comment